poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

zburatoarea

Mereu îndragostita de cer
Prin vise,prin nori pluteam-
Mă socoteam eu un înger
Că pot zbura la toţi le spuneam.

"Zburatoarea" toţi îmi spuneau
Cu neclaritate cu privirile ma petreceau,
Iar eu mereu visam şi visam-
Ca spre înaltul cerului eu zburam.

Cu zîmbete îmi desenam faţa
Să zbor am visat toata viaţa
Lacrimi curgeau de fericire
Pluteam mereu în iubire.

Iar astazi cei care nu m-au crezut
Că aripi cindva am avut
Astazi m-au vazut zburînd
Am zburat de fericire plîngind...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu