poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 30 iulie 2010

iubesc ploaia

Iubesc ploaia,
În ea intră 
O infinitate de gînduri.
Gînduri ce mă doboară
în fiecare zi,
Gînduri ascunse 
sub ploaie....

Iubesc ploaia,
sub ea lacrimile par
nişte picături vărsate
de cer asupra 
pământului chinuit
de durerea oamenilor...
Lacrimi ascunse
sub ploaie..
Publicat de la

Un comentariu:

  1. Anonim31 iulie 2010 la 13:20

    gasesc interesant
    blogul tau si gandurile tale
    te astept cu drag
    sa ne amuzam agale :D
    http://pegas-motorizat.blogspot.com - Ne amuzam ca nu-i impozabil!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)