poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

lumina im reteaza aripile
si nu ma lasa sa zbor
timpul imi lasa in urma visele
facind din mine un simplu calator.
lumina imi sparge timpanele
facindu-ma astfel sa ma gindesc
pentru ce sint toate regretele
pentru ce pe altii ii ranesc.
orizontul imi ascunde privirile,
iar cerul-acest asfintit glorios
se ofilesc in gradina mea florile
desi timpul de-afara-i ploios.
traim si noi sub o bolta senina
avem mereu un orizont diferit
cind tu esi intuneric,eu sint lumina
poveste de-amor fara sfirsi
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)