poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 29 iulie 2010

între ieri şi azi

Ieri zburdam prin livada bunicii
Azi doar cu gîndul mai ajung în ea
Păşteam în micul parc bobocii,
Iar azi doar pot visa...

Ieri ascultam cum susură izvorul
Azi doar de el în gînd îmi amintesc
Cînd de-acasă pleacă fata şi feciorul
Părinţii noştri îmbătrînesc...

Ieri ne temeam de Baba Cloanţa,
Iar azi păşim pe stradă- oameni mari
Cînd moartea ne ocheşte cotoroanţa
Noi vrem să fim ştrengari....

Ieri visam  să cresc eu mare
Iar azi aş vrea să fiu copil
S-alerg din nou printre ogoare
În noaptea dulce de april...

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)