doi batrini

Rostogolindu-şi ghemul nesfirşit
Lasînd, încet să se îmbine cu dorinţa
Timpul ramîne fructul cel oprit
Păstrînd în el ascuns credinţa.
Cuvintele nespuse ratăcite prin priviri
Ascund in urma lor povestea de amor
A doi copii furaţi de-aceleaşi amintiri
Aceleaşi vise care poate că mai dor.
Obsesii mărunte îmi macină viaţa,
Refac din cenuşă un nou univers.
Cind moarte se joaca cu noi natafleaţa
Eu scriu timidă incă un vers.
Şi clopotul s-aude în zare cum bate
Rostind cu glas tare un nou început
Pîn’n în adincul văii străbate
Sună pîn’ şi cei surzi îl aud.
Clepsidra se sparge vărsînd din el nisipul
Nu mai reuşim să măsurăm timpul
Acesta se scurge şi iatăne batrini
A timpului regret se simte-n aceşti crini.
Si stau nestingeriţi, doi batrînei la o fereastra
La poartă nucul stă uscat, în casă nu au apă
Ei stau tot trişti şi-nginduraţi,ea toarce-ncet din fus
El gata sa-I îmbraţişeze înco-dată, dar copii nus…