poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 29 iulie 2010

am oprit timpul

Am oprit timpul in loc
ca să simt bataile de inima
a unui prunc fericit.

Am oprit timpul în loc
ca să simt emoţiile
unei toamne tîrzii.

Am oprit timpul în loc
ca să simt zîmbetul
unei mirese la nunta ei.

Am oprit timpul în loc
ca să simt dorul unui batrîn
de pe banca din parc.

Am oprit timpul în loc
ca să simt jocul unui copil
ce abia poate merge.

Am oprit timpul în loc
ca să gust din toate
şi nu mai ştiu unde eram...

Un comentariu: