păpuşa de portelan

Îmi doream să iubesc,să zîmbesc
Să simt mirosul une pimăveri
Devremi şi să culeg de sub frunze într-o 
Toamnă tîrzie ciuperci.
Mi-aş fi dorit să gust din fineţea acestei lumi,
Să calc prin iarba verde care 
Nu fusese niciodată cosită,
Să culeg din livada bunicilor perele zemoase 
Care erau prea sus pentru a le ajunge cineva,...
Îmi doream să zbor. Să stau în bancă cu acel ied 
Cuminte din poezie,să manînc acele doua mere
La şcoală, să pun în ajun de Sfintul Ioan-Sînzîian
Acele flori galbene ca să-mi visez ursitul...
Îmi doream sa simt mirosul pîinii pe care o cocea mama
Sîmbata şi sa gust din plăcintele bunicii,
Să dau toată cînepa de sub cireşul matuşii la pamint, si doream să
Merg cu colinda de Crăciun, să urez un an îmbelşugat de Sfîntul Vasile
Şi visam să merg cu pluguşorul.
Îmi doream să gust din cozonacul de la Paşte şi să ciocnesc ouă roşii
Cu fratele şi sora. Îmi doream sa trăiesc...
Dar ce mi-ai dat Doamne? Ce-ai făcut din mine?
O păpuşă frumoasă de porţelan…
M-ai facut pentru a sta deoparte pe un raft 
Astfel uitindu-se toţi la mine, m-ai facut ceva demn de admirat
Dar în acelaşi timp nefericită…
Mai lăsat doar să privesc la cei din jur care trăiau visele mele
Ai creat din mine un obiect rezistent şi în acelaşi timp fragil
De ce mi-ai distrus visele?
De ce le-ai dat altora sa mi le trăiască?