poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

visele dau buzna-asupra mea

am sa dau din cap mindra si salbatic;
ieri,durerea ma tinea ,linga ea ostatic.
azi, cu zimbetul meu voi merge-nainte:
timpul vindeca tot ce inima mea simte.

eternitati de-o clipa roiesc in jurul tau,
sa jok pe scena vietii imi este rolul meu.
si cite covirnisuri in drum am sa-ntilnesc-
noi plinge linga ele da-am sa le ocolesc.

ma inunda tacerea din chitare despletite
si visele dau buzna-asupra mea
ma gindesc la faptele gindite sau pripite
un jok pe roluri mi se pare viata.

nu moi ruga la zei sau la icoane:
destinul sa mi-l schimbe in vre-un fel
nu pentru ca n-ai face asta Doamne,
ma tem sa nu ma satur si de el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu