poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 18 februarie 2011

asfințit în noroi


Noapte târzie, fulgere-n zare

Flori pe coline,zbucium în mare
Priviri îndraznețe ,dureri din lumini
În jur e tristețe, în mine ruini.

Cuvintele zboară în lumini de stele
Te pierd în mulțime în nopți efemere.
Două umbre în noapte mor sub un pom
Iubire și teroare trăiesc în fiece om.

Dorințe ascunse, privirea adâncă
Zboară o pasăre cu aripa frântă
Asfințit în noroi, inima doare
În jur e război, în mine teroare.


joi, 17 februarie 2011

minciună

Un înger obosit se odihnea pe-n nor
El a facut atâtea pentru oameni azi
Unui bătrân o uşă i-a deschis din zbor
Un copil rătăcit a scos de printre brazi.

A deschis porţile unei sfinte mănăstiri
Şi a împărţit speranţe multe-n aer
A încercat să fugă de-a copiilor priviri
Şi a adus pe calea dreaptă un fraier.

Îşi atingea atât de firav aripile sale
Şi-a pus în pumn un colţişor de pâine
Azi a întâlnit atâta rău şi jale-n cale,
Cu lacrimi zice că v-a fi mai bine mâine.

A adunat de prin parcuri copii părăsiţi
I-a dus unde iubirea azi domină
A împăcat în treacăt doi îndrăgostiţi
Făcândui să uite de orice vină.

A dus iubirea-n lume furând orice durere
A şters lacrimi pe faţă, a împărţit plăcere
E trist acuma îngerul cu gândul e departe
Se gîndea dacă să mintă o să poată?

Cum să-i spună el lui Dumnezeu acum
Că oamenii s-au schimbat demult
În îngeri nu mai cred par atât de obosiţi
Că au uitat de îngeri, au uitat de sfinţi.

miercuri, 16 februarie 2011

De unde să iau o mie de cuvinte
Să spun lumii cât de mult iubesc?
Cerşesc munţilor din vorbe sfinte
Şi curaj trandafirilor cerşesc…

Priviri sfioase arunc din mers
Poate şi tu acum mă priveşti
Nu pot să ştiu căt tu mă iubeşti,
Iar eu iubirea o intind în vers.

Vreau doar o şoaptă, vreau un răspuns
La dragostea mea tu ai răspuns?
Nu vreau să plăng, nu vreau sa fug
Nu vreau să port iubirea ca un jug…

miercuri, 2 februarie 2011

e prea...

E prea puțin -să spunem: SCUZE
Și e prea mult- să spunem: TE-AM IERTAT
Precum toamna lasă a ei FRUNZE
Ar fi păcat ca să uităm, ar fi PĂCAT...

E prea bizar –să spunem: NU FI TRISTĂ
E prea de tot –să spunem PROMITEM
Cât timp pasărea-n zbor REZISTĂ
Cum putem amorul de o noapte să-l UITĂM?

Fără entuziasm sună-eu am fost VINOVAT
Și necruțător răspunzi:- și eu am FOST
Dar oare vinovatu-i astăzi CĂUTAT
Și toate-n lumea asta au un COST...

Neâncrezător răsună- poate AM CREZUT
E prea mult pentru o lună intregul UNIVERS
Poate și tu aceleași vise ai AVUT
Iar viața e un amărăt de VERS...