poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 26 august 2011

de ziua ta

La sunet de clopot s-aduna poporul,
Cu inima-I ce rade a venit,
Azi isi spune Moldova cuvantul,
Azi, douazeci de ani a implinit.

Moldovo tu ai fost a mea minune
Din apa ta multi ani eu am baut
Mereu la rele si la bune,
Mereu, alaturi te-am stiut.

Si mai crescut destul de bine
Acum e randul meu sa te slujesc
Azi mii de oameni lupta pentru tine
Si-ti striga toti: Moldova- Te iubesc.

Opreascase clepsidra-n asta zi
Sa stie lumea cat esti de iubita
Uitate la ai tai copii,
Ramai in veci neprihanita.