La cules de dovlecei.

În acea toamnă târzie
Am fost la cules de dovleci
Când alții săreau în sus
De zori și până-n seară.
În acea toamnă târzie
Câmpul întreg era al nostru,
Iar bunicul ne suia pe un dovleac
și noi zburam suuus
în acea toamnă târzie....
Aveam mulți dovleci...și pe toți am zburat
Când bunicul cădea
Mort de oboseală la pământ
Noi ne căutam dovleacul
Pe care am putea zbura mai sus.
Și cum dădeam dea derbedeul
Toți dovlecii la vale
Până ajungeau în hambar.
Noi veseli și bunelul alături de noi.
În acea toamnă târzie
Am fost la cules de dovleci
De i-am vătămat pe toți
Și nu au mai stat pân în iarnă,
Nu am mai mâncat plăcinte
Cu dovleci, dar eram fericiți;
În acea toamnă târzie
Am fost la cules de dovleci.

am obosit

Iar n-ai venit…
Pentru prima oară cafeaua din ciașcă sa răcit…
Și eu odată cu ea…
Am oboist să te caut prin mulțime…
Să fiu călcată în picioare, să bat la ușa unui străin pentru a te găsi…
Nu mai am puteri…
să merg desculță prin spini,
să suport în tăcere durerea din inima mea ,să strig nopțile lumii cît e de naivă… 
am obosit…
Nu pot trăi nici o clipă fără…fără el…
telefonul care era atât de important pentru mine acum este inutil
pentru că tace…
Te-am așteptat de atâtea ori… 
Așteptam un sunet de la tine…
un cuvint
dar nu ai venit,..
nu ai sunat niciodată ,
nu ai spus nici un cuvint… 
ai terminat să exiști pentru mine…
Sa răcit cafeaua din ciașcă dar poate... nu…
Azi pentru prima oară m-am răcit eu înaintea ei…
eu m-am răcit, iar cafeaua încă e fierbinte…
Azi nu mai exist pentru tine…

Fără aripi

Tu, mi-ai oferit aripi să zbor,
mi-ai oferit cerul.
Când am învățat să zbor până la soare
tu ai devenit gelos.
În fiece zi mi-ai tot zmuls din pene,
iar când mi-ai zmuls și ultima pană
din aripi…
…………..am căzut.

salut

Salut, 
Atât de mult timp a trecut de când nu am vorbit. 
Nu mai știu nimic de tine, 
nu mai știu la ce te gândești când te scoli dimineața 
când fumezi prima țigară… 
sunt sigură că acum nu-ți mai este gândul la mine. Aș dori să privesc în ochii tăi, 
acele picături albastre ce mă privesc cu atenție și …. 
și să văd pasiunea în ei. 
Sper că nu sau schimbat de atunci… Poate dorești să întrebi dacă am pe cineva? 
Nu,nu am pe nimeni… 
recunosc că au fost de atunci mulți dar era altceva… 
înțelegi tu,,, nu este ceea ce căutam… 
am impresia că sunt doar… niște jucării… 
niște jucării cum ziceai și tu de mine cândva… 
Acum nu-ți mai amintești de mine… 
Te-ai indrăgostit de soare,iar eu… 
Am rămas sub același cer înstelat 
În așteptarea ploii de stele 
Poate nici nu mai iubit… 

Salut… 
Cât de mult te-ai schimbat…

sunt visatori

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului culori
Petrec cum pleacă-n depărtare 
Stoluri grabite de cocori.

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului micuții stropi
Ogoarele-s prea arse de te doare
Cînd vezi cum plîng doi plopi.

Sunt visători cu ochi-n zare
Ce așteaptă pacea pe pământ
Așteapt-a vântului suflare
Ce-aduce înapoi cei sfânt.

Și doar atuncia își închid
Pleoapa atît de obosită
În visurile lor cuprind
Moldova noastră mică.

Adorm cu ochi-nlăcrimați
Când povestesc al ei trecut,
Plîng deși ei sânt bărbați
Când plânge țara care ia crescut.

buzele-mi rosii

Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Stafia apusului de-o vară
Printre tăceri-tăceai întruna
Priveai la mine fără să-mi dau seama.

Dezastre goi au fost atunci să fie
Tu prea tăcut eu poate mai zglobie
Doar că atuncea tu mult ai vorbit
Aveai un plan în gânduri zămislit.

Și urma luptei din acea seară
E un coșmar ce-l văd cu ochi deschiși
Un zâmbet și-un apus de vară
Ca doi copii de dragoste închiși.

Eternul mâine azi la ușă bate
El va veni exact peste o noapte
Iar fostul ieri ma roade fără milă
E prea devreme sânt încă copilă.

Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Lacrima ce a căzut în acea seară
Glasul tău moare pierzându-și urma
În noaptea târzie de vară.

întors acasă

Întors rănit din luptă
Cu zilele de ieri,
S-a oprit și ascultă
Cuvinte și tăceri.

Și-aceiași rană doare
Cum a durut și-atunci
Mergea pe vânt și ploaie,
Iar rănile-s adînci.

Iar scutul de-altă dată
Mâncat e de rugină
Durerea-i prea amară
Și inima e plină.

De-atîția ani la rându
A încercat să vie
Călătorea cu gândul
Închis în colivie.

Se simte-atât de singur
Strivit de demoni pare
Se scolă-ncet,nesigur
Ca rana rău îl doare.

Se scutură de greul
Armurii însângerate
L-așteaptă-n sat poporul
Iar podul îi desparte.

priviri nedumerite

Orizont roşu,
Cer fără soare
Nori cenuşii
În zare ploaie
Plopii se scutură
Şi ani trec
Tu te grabeşti 
Eu merg încet.

Cloputul din deal
Bate a durere,
Afară e noapte
În sat e tăcere
Cumpăna fântânii
Scârţie în noapte
În zgomot de tăcere
Aud doar şoapte.

Priviri nedumerite
Răsărit ce renaşte
Nopţi nesfinţite
Şi vise moarte
Ultima lumnare
S-a stins cam devreme
În gînd răzbunarea,
În jur doar tăcere.

vechiul saxsofon

Azi plînge vechiul saxofon
Cu lacrimi plînge muzica
Cîndva cînta cu un alt ton,
Cînta iubitei ce dansa.

Azi plânge vechiul saxofon,
Iar lîngă el plîngea bătrunul
Ţinea în mîini un telefon
Iar vechiul saxofon pierdue ritmul.

Şi cînd ştiai ca vechiul saxofon
Cînta despre a lumii întregi iubire
Azi pierde din glas bătrînul saxofon
Se pierde şi dragostea prin omenire.

NEBUNA

Unde mi-am lăsat sufletul?
l-am lăsat în trecut sau e aici cu mine in viitor?
Stă la marginea unei prapastii în care dacă voi cadea mă voi îmbolnăvi de
Nebunie.
Si dacă să fii diferit înseamnă să fii nebun atunci vreau să gust din acea 
nebunie absurdă,
Să merg prin ploaie cu ochelarii de soare
și într-o zi senină sa am port cu mine umbrela.
m-am înbolnăvit de nebunia viselor în care plutesc ori de cite ori
închid ochii
atunci 
cînd știu că D-zeu există în fiecare frunză,
pe fiecare nor și în fiece picătură de ploaie,
iar eu sînt nebună că nu cred în el,
nu iam simțit niciodată prezența și nu iam descoperit chipul pe vreo frunză sau nor.
Dacă a trăi cu amintirile și clipele fericite
din trecut
Înseamnă să-ți uiți sufletul în trecut atunci ce caută trupul meu în prezent?
Poate ar fi mai bine dacă aș merge înapoi la fel ca ciasul lui
Paolo Uccello?
Să las viitor pentru cei normali?
(sau poate ca doar se cred normali?)
Încerc să merg înapoi crezînd că doar așa pot ajunge în trecut însă...
ajung doar acolo unde am fost și ieri
fără ca să mai simt amprenta vreunui eveniment din trecut.
Sînt nebună pentru că am uitat unde mi-am lăsat sufletul...

plutesc intr-o lume absurda

plutesc într-o lume absurdă

în care nu mai existî viață ,nu mai există moarte,

nu mai există nici spațiu și nu nici timp.

Unde nu poți întțlege culorile ce te înconjoară lăsînd un sentiment de

confuzie.

Plutesc într-o lume absurdă

unde dreptul la nebunie îl are fiecare, unde unul e mai nebun decît celălalt

și dacă să-ți pierzi orice dorință

de a respira sau a expira,de a visa sau ați închide visele e o nebunie, atunci sînt

Nebună.

Plutesc într-o lume absurdă

în care fiecare are șansa de a trăi

însă o traiești pe deplin? Te folosești de viață pentru a gusta din durerile omenești?

Te folosești de viață pentru o dragoste Cerească? Eu…

nu.

Plutesc într-o lume absurdă

în care am dreptul să fumez cîte o țigară lent fiind sigură că dupa asta

vor urma altele, să arunc țigara neterminată pe gazon

(acolo unde se interzice să le arunc) știind că nimeni nu-mi va zice

nimic.

Plutesc într-o lume absurdă

în care  dorința de a-mi trăi dorințele ascunse se sfirșește

atunci cînd cînt la pian privind luna nouă care va crește mereu.

Mi s-a deschis setea de viață cînd știu că a doua zi eu…

voi muri…

miroase a parte din noi

Miroase a vară devreme în mijloc de august ,
cînd încă mai simți ritmul vacanței
și miros de prune …
Miros de vise sub cireșul din fundul grădinei sub care poveștile bunicii par a fi
parte din noi.
Unde visul de a crește mare ne domină dorința de a fi copii,
unde inventăm jocuri noi și mama ne cîntă înainte de culcare.
Miroase a parte din noi…

Miroase a toamna tîrzie!
a stropi de ploaie ciobanească de prin luna septembrie cînd copii îmbrăcați de gală
merg la școală.
Alergi printre rîndurile de vie într-o dimineață, te oprești sub o tufă și numeri
Bobițele de pe un strugure
Roua se joacă cu razele soarelui somnoros și într-o singură picătură vezi întreg
curcubeul.
Miroase a crizanteme,miroase a brumă,
Miroase a parte din noi…

Miroase a iarnă jucăușă!
A bulgare de zăpadă aruncat de ștrengari care doboară cîrja unui bătrîn ,care
înlocuiește supararea cu bulgărele ce-l aruncă spre un ștrangar ,se începe un război de zăpadă.
Mioroase a copturi din ograda vecinului iar la noi tata taie porcul,
clinchetul de clopoțel auzit în fiecare ogradă amintește de sania
moșului.
Miroase a cadouri,miroase a Crăciun
Miroase a parte din noi…

Miroase a primavară timidă,
a ghicel gingaș ce-și scoate capul de sub zăpadă sfios.
Miroase a ziua mamei și a flori de 8 mart,
a cozonac din ajunul paștelui și a miel prăjit, miroase a sărbători,
a iarba verde și a flori firave,a copaci înfloriți și a primele fructe, a bujori albi și roșii
miroase a copii pe toloacă, a miiei zbînțuiți

Miroase a vară devreme în mijloc de august ,
cînd încă mai simți ritmul vacanței
și miros de prune …
Miros de vise sub cireșul din fundul grădinei sub care poveștile bunicii par a fi
parte din noi.
Unde visul de a crește mare ne domină dorința de a fi copii,
unde inventăm jocuri noi și mama ne cîntă înainte de culcare.
Miroase a parte din noi…

Miroase a toamna tîrzie!
a stropi de ploaie ciobanească de prin luna septembrie cînd copii îmbrăcați de gală
merg la școală.
Alergi printre rîndurile de vie într-o dimineață, te oprești sub o tufă și numeri
Bobițele de pe un strugure
Roua se joacă cu razele soarelui somnoros și într-o singură picătură vezi întreg
curcubeul.
Miroase a crizanteme,miroase a brumă,
Miroase a parte din noi…

Miroase a iarnă jucăușă!
A bulgare de zăpadă aruncat de ștrengari care doboară cîrja unui bătrîn ,care
înlocuiește supararea cu bulgărele ce-l aruncă spre un ștrangar ,se începe un război de zăpadă.
Mioroase a copturi din ograda vecinului iar la noi tata taie porcul,
clinchetul de clopoțel auzit în fiecare ogradă amintește de sania
moșului.
Miroase a cadouri,miroase a Crăciun
Miroase a parte din noi…

Miroase a primavară timidă,
a ghicel gingaș ce-și scoate capul de sub zăpadă sfios.
Miroase a ziua mamei și a flori de 8 mart,
a cozonac din ajunul paștelui și a miel prăjit, miroase a sărbători,
a iarba verde și a flori firave,a copaci înfloriți și a primele fructe, a bujori albi și roșii
miroase a copii pe toloacă, a miiei zbînțuiți
Miroase a parte din noi…