NEBUNA

Unde mi-am lăsat sufletul?
l-am lăsat în trecut sau e aici cu mine in viitor?
Stă la marginea unei prapastii în care dacă voi cadea mă voi îmbolnăvi de
Nebunie.
Si dacă să fii diferit înseamnă să fii nebun atunci vreau să gust din acea 
nebunie absurdă,
Să merg prin ploaie cu ochelarii de soare
și într-o zi senină sa am port cu mine umbrela.
m-am înbolnăvit de nebunia viselor în care plutesc ori de cite ori
închid ochii
atunci 
cînd știu că D-zeu există în fiecare frunză,
pe fiecare nor și în fiece picătură de ploaie,
iar eu sînt nebună că nu cred în el,
nu iam simțit niciodată prezența și nu iam descoperit chipul pe vreo frunză sau nor.
Dacă a trăi cu amintirile și clipele fericite
din trecut
Înseamnă să-ți uiți sufletul în trecut atunci ce caută trupul meu în prezent?
Poate ar fi mai bine dacă aș merge înapoi la fel ca ciasul lui
Paolo Uccello?
Să las viitor pentru cei normali?
(sau poate ca doar se cred normali?)
Încerc să merg înapoi crezînd că doar așa pot ajunge în trecut însă...
ajung doar acolo unde am fost și ieri
fără ca să mai simt amprenta vreunui eveniment din trecut.
Sînt nebună pentru că am uitat unde mi-am lăsat sufletul...