poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 10 septembrie 2010

NEBUNA

Unde mi-am lăsat sufletul?
l-am lăsat în trecut sau e aici cu mine in viitor?
Stă la marginea unei prapastii în care dacă voi cadea mă voi îmbolnăvi de
Nebunie.
Si dacă să fii diferit înseamnă să fii nebun atunci vreau să gust din acea 
nebunie absurdă,
Să merg prin ploaie cu ochelarii de soare
și într-o zi senină sa am port cu mine umbrela.
m-am înbolnăvit de nebunia viselor în care plutesc ori de cite ori
închid ochii
atunci 
cînd știu că D-zeu există în fiecare frunză,
pe fiecare nor și în fiece picătură de ploaie,
iar eu sînt nebună că nu cred în el,
nu iam simțit niciodată prezența și nu iam descoperit chipul pe vreo frunză sau nor.
Dacă a trăi cu amintirile și clipele fericite
din trecut
Înseamnă să-ți uiți sufletul în trecut atunci ce caută trupul meu în prezent?
Poate ar fi mai bine dacă aș merge înapoi la fel ca ciasul lui
Paolo Uccello?
Să las viitor pentru cei normali?
(sau poate ca doar se cred normali?)
Încerc să merg înapoi crezînd că doar așa pot ajunge în trecut însă...
ajung doar acolo unde am fost și ieri
fără ca să mai simt amprenta vreunui eveniment din trecut.
Sînt nebună pentru că am uitat unde mi-am lăsat sufletul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu