poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

am obosit

Iar n-ai venit…
Pentru prima oară cafeaua din ciașcă sa răcit…
Și eu odată cu ea…
Am oboist să te caut prin mulțime…
Să fiu călcată în picioare, să bat la ușa unui străin pentru a te găsi…
Nu mai am puteri…
să merg desculță prin spini,
să suport în tăcere durerea din inima mea ,să strig nopțile lumii cît e de naivă… 
am obosit…
Nu pot trăi nici o clipă fără…fără el…
telefonul care era atât de important pentru mine acum este inutil
pentru că tace…
Te-am așteptat de atâtea ori… 
Așteptam un sunet de la tine…
un cuvint
dar nu ai venit,..
nu ai sunat niciodată ,
nu ai spus nici un cuvint… 
ai terminat să exiști pentru mine…
Sa răcit cafeaua din ciașcă dar poate... nu…
Azi pentru prima oară m-am răcit eu înaintea ei…
eu m-am răcit, iar cafeaua încă e fierbinte…
Azi nu mai exist pentru tine…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu