am obosit

Iar n-ai venit…
Pentru prima oară cafeaua din ciașcă sa răcit…
Și eu odată cu ea…
Am oboist să te caut prin mulțime…
Să fiu călcată în picioare, să bat la ușa unui străin pentru a te găsi…
Nu mai am puteri…
să merg desculță prin spini,
să suport în tăcere durerea din inima mea ,să strig nopțile lumii cît e de naivă… 
am obosit…
Nu pot trăi nici o clipă fără…fără el…
telefonul care era atât de important pentru mine acum este inutil
pentru că tace…
Te-am așteptat de atâtea ori… 
Așteptam un sunet de la tine…
un cuvint
dar nu ai venit,..
nu ai sunat niciodată ,
nu ai spus nici un cuvint… 
ai terminat să exiști pentru mine…
Sa răcit cafeaua din ciașcă dar poate... nu…
Azi pentru prima oară m-am răcit eu înaintea ei…
eu m-am răcit, iar cafeaua încă e fierbinte…
Azi nu mai exist pentru tine…