poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

duminică, 12 septembrie 2010

priviri nedumerite

Orizont roşu,
Cer fără soare
Nori cenuşii
În zare ploaie
Plopii se scutură
Şi ani trec
Tu te grabeşti 
Eu merg încet.

Cloputul din deal
Bate a durere,
Afară e noapte
În sat e tăcere
Cumpăna fântânii
Scârţie în noapte
În zgomot de tăcere
Aud doar şoapte.

Priviri nedumerite
Răsărit ce renaşte
Nopţi nesfinţite
Şi vise moarte
Ultima lumnare
S-a stins cam devreme
În gînd răzbunarea,
În jur doar tăcere.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)