plutesc într-o lume absurdă
în care nu mai existî viață ,nu mai există moarte,
nu mai există nici spațiu și nu nici timp.
Unde nu poți întțlege culorile ce te înconjoară lăsînd un sentiment de
confuzie.
Plutesc într-o lume absurdă
unde dreptul la nebunie îl are fiecare, unde unul e mai nebun decît celălalt
și dacă să-ți pierzi orice dorință
de a respira sau a expira,de a visa sau ați închide visele e o nebunie, atunci sînt
Nebună.
Plutesc într-o lume absurdă
în care fiecare are șansa de a trăi
însă o traiești pe deplin? Te folosești de viață pentru a gusta din durerile omenești?
Te folosești de viață pentru o dragoste Cerească? Eu…
nu.
Plutesc într-o lume absurdă
în care am dreptul să fumez cîte o țigară lent fiind sigură că dupa asta
vor urma altele, să arunc țigara neterminată pe gazon
(acolo unde se interzice să le arunc) știind că nimeni nu-mi va zice
nimic.
Plutesc într-o lume absurdă
în care dorința de a-mi trăi dorințele ascunse se sfirșește
atunci cînd cînt la pian privind luna nouă care va crește mereu.
Mi s-a deschis setea de viață cînd știu că a doua zi eu…
voi muri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu