poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 14 septembrie 2010

sunt visatori

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului culori
Petrec cum pleacă-n depărtare 
Stoluri grabite de cocori.

Sunt visători cu ochi-n zare
Cerșind cerului micuții stropi
Ogoarele-s prea arse de te doare
Cînd vezi cum plîng doi plopi.

Sunt visători cu ochi-n zare
Ce așteaptă pacea pe pământ
Așteapt-a vântului suflare
Ce-aduce înapoi cei sfânt.

Și doar atuncia își închid
Pleoapa atît de obosită
În visurile lor cuprind
Moldova noastră mică.

Adorm cu ochi-nlăcrimați
Când povestesc al ei trecut,
Plîng deși ei sânt bărbați
Când plânge țara care ia crescut.
Publicat de la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)