poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 14 septembrie 2010

buzele-mi rosii

Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Stafia apusului de-o vară
Printre tăceri-tăceai întruna
Priveai la mine fără să-mi dau seama.

Dezastre goi au fost atunci să fie
Tu prea tăcut eu poate mai zglobie
Doar că atuncea tu mult ai vorbit
Aveai un plan în gânduri zămislit.

Și urma luptei din acea seară
E un coșmar ce-l văd cu ochi deschiși
Un zâmbet și-un apus de vară
Ca doi copii de dragoste închiși.

Eternul mâine azi la ușă bate
El va veni exact peste o noapte
Iar fostul ieri ma roade fără milă
E prea devreme sânt încă copilă.

Pe buzele-mi roșii păstrez și acuma
Lacrima ce a căzut în acea seară
Glasul tău moare pierzându-și urma
În noaptea târzie de vară.
Publicat de la

Un comentariu:

  1. Fjell8 octombrie 2010 la 13:26

    Cred ca asta imi place cel mai mult, din cele citite pana acum..

    Very nice work, don't give it up anytime soon

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)