poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 17 septembrie 2010

salut

Salut, 
Atât de mult timp a trecut de când nu am vorbit. 
Nu mai știu nimic de tine, 
nu mai știu la ce te gândești când te scoli dimineața 
când fumezi prima țigară… 
sunt sigură că acum nu-ți mai este gândul la mine. Aș dori să privesc în ochii tăi, 
acele picături albastre ce mă privesc cu atenție și …. 
și să văd pasiunea în ei. 
Sper că nu sau schimbat de atunci… Poate dorești să întrebi dacă am pe cineva? 
Nu,nu am pe nimeni… 
recunosc că au fost de atunci mulți dar era altceva… 
înțelegi tu,,, nu este ceea ce căutam… 
am impresia că sunt doar… niște jucării… 
niște jucării cum ziceai și tu de mine cândva… 
Acum nu-ți mai amintești de mine… 
Te-ai indrăgostit de soare,iar eu… 
Am rămas sub același cer înstelat 
În așteptarea ploii de stele 
Poate nici nu mai iubit… 

Salut… 
Cât de mult te-ai schimbat…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu