poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 18 februarie 2011

asfințit în noroi


Noapte târzie, fulgere-n zare

Flori pe coline,zbucium în mare
Priviri îndraznețe ,dureri din lumini
În jur e tristețe, în mine ruini.

Cuvintele zboară în lumini de stele
Te pierd în mulțime în nopți efemere.
Două umbre în noapte mor sub un pom
Iubire și teroare trăiesc în fiece om.

Dorințe ascunse, privirea adâncă
Zboară o pasăre cu aripa frântă
Asfințit în noroi, inima doare
În jur e război, în mine teroare.


Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)