poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

uneori e bina sa si plângi

Bărbații nu plăng, ei doar încărunțesc
Să iubească, să-njure, să uite se grăbesc
Dar durerea din inimă n-au cui să o spună
În lumea care de avere pare a fi nebună.

Cuvintele-nțeapă o inimă de bărbat
„Nu mai suntem împreună și e păcat”,
Iar sângele curge prin vene cu presiune
Cine-a mințit că el nu știe de pasiune?

Par atât de naivi spunând “Bună ce faci?”
Cu-n zâmbet ce pare-a fi mereu de strajă
Nu arată nici o dată că are atunci draci
Se lasă pătruns cu privirea ta vrajă.

Bărbații nu plăng, ei doar încărunțesc
De plăcerea din univers ei tot se feresc
Rana din suflet nu pare să se tămăduiască
El poate să uite dar nici o dată nu iartă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu