nepasare

Îmbracată-n albă pijama 
Stă o bătrână lângă geam
Lacrimi curg pe fața sa
Șii mai bătrână cu un an.

Nimeni n-o mai întreabă
De ce plănge, de ai ei fiori
Toți știu că-n lumea-ntreagă
Sunt acum ai ei feciori…

Și doar o fiică care-I răsfățată
E mai aproape astăzi decât toți
Dar nu-a fost măcar o dată
Să vadă de-a măicuțe sorți… 

Dar pare că o mustră conștiința
Și iată fica răsfățată la spital
Nu pare să-I pese de astă ființa
Mai mult îi pasă de un capital.

Intrase în salon, bătrâna mamă
Varsă iar lacrimi, acum de fericire
Fiica ia loc, îi întinde o năframă
Evită să-ntâlnească a mamei privire…

-Știi mamă îți duc dorul
Copii nerăbdători te așteaptă
Cănd vei părasi salonul
Te vom lua la noi de-odată.

-Știi mamă totul costă mult
Salonul, doctorii, medicamente
Poate vindem apartamentul,
Îți mai luăm șosete?

Și cum să nu crezi acea fată
Care din tine e făcută
Și nepoții, cu toții te așteaptă
Bătrâna stă acum tăcută…

Și fără ca să mai gândească 
Ea actele copilei lea semnat
Această fără să se ostenească
S-a-ntors și a plecat...

Acum bătrâna pare că-i mai tristă
Și nimeni nu o-ntreabă acum ce are
Toți se miră cât ea mai rezistă?
Bătrâna se cufundă-n disperare...

Iar fata ce-a legănat-o-n poala ei
Întreabă medicii de a sa mamă
-Să m-anunțați de moartea ei,
Bătrâna n-o mai ia-n seamă...

Iar ea în fiecare zi se roagă
Domnu să-i dea mai multe zile
Ca nepoții noapte să-i adoarmă
Să-i ajute bietei copile...