poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 28 aprilie 2011

echilibru

Viața e o mică moarte,
Moartea e o viață eternă...
Se aud a coasei șoapte,
Se nasc alții fără jenă...

Iubirea e ultima ură,
Ultima ură e iubirea nebună
Doi bătrân din ea mai fură,
Doi îndregostiți se-njură...

Îngerul e un demon în viitor,
Demonul e neînfricatul înger.
Vine o zi aripile-i se rup de dor
Și iată-l că a și căzut din cer...

Zămbetu-i cel de vine după lacrimi
Lacrimile nu curg zămbind
Al inimei melodie cântă-mi
Eu, voi adormi ascultănd...

Eu sunt un simplu suflet,
Tu sufetul ce e acum în mine
De ai pleca acuma cuget...
Ai face din mine doar ruine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu