poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

intre limite

Aș vrea doar să exiști. Nu tăcea
Deși uneori când stau la marginea pământului
Îți aud șoaptele de salut, iar ele...
Îmi sunt scări până în rai...
Nu am nevoie de dragostea ta,
Am nevoie decât să mai cred în miracole,
Iar peste câteva secole
Să ne întâlnim iar pe stradă.
Nu contează de-ai fi tu cer si eu o apă sau poate
Un delfin iar eu pe cer o stea
Important e să ne întâlnim, dar...
Nu se poate...
Te rog să nu dispari,văd tristețe în  spațiul tău misterios...
Ca de obicei ne desparte Calea Lactee,
Iar stelele sunt ca un combinat de vise
Luna ne organizează
Întâlniri  secrete,
Ne minunează ochii și... te fac fericit
Ea- lăcașul de tăcere
O pușculiță de confesiuni senzuale...
Pentru cei care nu au nici o vină
Viața pe frontierele despărțirii...
Te rog să nu dispari... zi ceva
Doar nu suntem supuși în infinit
Prin ochii haini ai lunei
Îți trimit gingășie...
Publicat de la

Un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)