poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

duminică, 1 mai 2011

un soare

Privește-mă în ochi și nu îndrăzni
Să pleci fără a mă asculta,
Iar după ce o să mă asculți
Să ai curaj să mă-nțelegi
Nu am nevoie de scuzele tale
Ce le spui cu milă...
Doar iubirea e un soare, iar soarele nu poți
Să-l întorci...

Uneori greșesc dar atât de rar
Înțelege cu mintea ce inima ta
Nu a dorit să creadă.
Pe câmpul de luptă a vieții tale
Uite cât de curând v-a incepe război
Și toate visele tale
Vor arde...

Vezi tu doar soarele cade
Încet si nu mai poți să-l întorci
Strălucirea razelor moi se estompează
În noapte fără milă...
La fel dispare și cea de tine iubită, dar..
Soarele mâine revine, iar ea cine mai știe...

Și atunci când ea a șters cu sensibilitate
Ultima linie de tristețe
Învolburată cu gânduri despre tine
Dar... e prea târziu prietenul meu
Îți va fi dor de ea pentru todeauna
Și apoi vine noaptea rece...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)