poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 11 mai 2011

o ploaie in desert

M-am înșelat… dar nu îmi pare rău
Că brusc mi s-a părut că sunt iubită
N-ar trebui nici ție să-ți fie așa greu
Ia exemplu de la mine-sunt fericită…

Știi... Mi-a înghețat vara în ochi,
Iar toamna am visat-o azi de catifea
Pe dealu-ndepărtat stau azi doi plopi:
Cu ochi-n zare așteaptă venirea ta.

M-am înșelat… că ai nevoie de mine
Că melodia asta v-a fi mai lungă
Doream să fac un templu din ruine,
Dar mi-a rămas pe inimă o dungă…

Nu mi-a ajuns doar o căldură ușoară
De asta poate l-am așteptat ca o naivă
Știi atunci era început de primăvară,
Acum iarna pare că se termină.

Am greșit când dintre fețe de femei
Am crezut că doar pe-a mea o-alegi
Credeam că mă vei venera ca niște zei,
Iar azi e cam târziu să mă-nțelegi.

Acum greșesc crezând că mă aștepți
Că brațele-ți deschizi pentru mine
Precum ploia din deșert o vreți
Mă v-or aștepta într-o zi și pe mine…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu