poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Refugiu

Nopțile mele sunt mai dulci decât zilele tale
Au gust de căpșuni, 
Uneori e de înghețată
Sunt actrița unui joc de lumină
Mai port pe buze parfum de ciocolată…

Am măști ce-s fericite,
Altele aduc uneorii mii de speranțe
Și doar masca iubirii ascunde sub ea…
O inimă de gheață…

Lacrimile-mi sunt ca ardeiul 
Ce ard a mea față
Mi-am pierdut pe undeva condeiul
Iar cafeaua… mi s-a răcit azi 
În ciașcă…

Inima-mi e bolnavă…
Au rămas pe ea rani adânci, căci undeva acolo
Tu în ea mai plângi,
Dar poate te vei opri vreodată...

Precum se schimba acoperișul unei case
Roșul, galben, albastru și gri
Am croit din nou inima-mi din mătase
Pentru cineva care-mi va 
Strivi…

Nopțile mele sunt mai dulci ca zilele tale
Aici am de toate lacrimi și bucurii
Dar poate într-o zi, poate
Nu vom mai fi copiii…
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)