poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

joi, 28 aprilie 2011

ce-ai face?

Nu poți la început ca să ucizi
Apoi sa spui c-a fost din întâmplare
Nu poți cerul în brațe să-l cuprinzi,
Asta doar că e-atât de mare…

Nu poți tot timpul să trădezi
Apoi să spui “N-o voi mai face”
Nu poți din aer omul să-l creezi
Oricât de mult nu l-ai întoarce.

Nu poți precum un iepure să fugi
Motiv fiind c-ai avea treabă
Nu te îndrăgosti de primii fulgi
Apoi să suferi o vară-ntreagă...

Nu poți să te întorci nestingherit
Să te comporți c-acum odată
Nu poți păstra ce n-ai iubit
Să râzi de naivitatea mea de fată...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)