poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 16 februarie 2011

De unde să iau o mie de cuvinte
Să spun lumii cât de mult iubesc?
Cerşesc munţilor din vorbe sfinte
Şi curaj trandafirilor cerşesc…

Priviri sfioase arunc din mers
Poate şi tu acum mă priveşti
Nu pot să ştiu căt tu mă iubeşti,
Iar eu iubirea o intind în vers.

Vreau doar o şoaptă, vreau un răspuns
La dragostea mea tu ai răspuns?
Nu vreau să plăng, nu vreau sa fug
Nu vreau să port iubirea ca un jug…

Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)