poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

miercuri, 2 februarie 2011

e prea...

E prea puțin -să spunem: SCUZE
Și e prea mult- să spunem: TE-AM IERTAT
Precum toamna lasă a ei FRUNZE
Ar fi păcat ca să uităm, ar fi PĂCAT...

E prea bizar –să spunem: NU FI TRISTĂ
E prea de tot –să spunem PROMITEM
Cât timp pasărea-n zbor REZISTĂ
Cum putem amorul de o noapte să-l UITĂM?

Fără entuziasm sună-eu am fost VINOVAT
Și necruțător răspunzi:- și eu am FOST
Dar oare vinovatu-i astăzi CĂUTAT
Și toate-n lumea asta au un COST...

Neâncrezător răsună- poate AM CREZUT
E prea mult pentru o lună intregul UNIVERS
Poate și tu aceleași vise ai AVUT
Iar viața e un amărăt de VERS...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)