lupoaica

Intr-o padure intunecata 
De parca s-ar simti vinovata
Si mii de lacrimi curg la vale
Si inima e plina de jale.
Lupoaica urla la luna
Intr-o noapte tirzie 
In suflet e furtuna
Si vrea ca in locul lui sa fie
Si rugaciunile-i spre cer
Si jale ce vrea s-o copleseasca 
Da-i viata doar atit iti cer 
Si fa-l sa mai zimbeasca…
Azi, nu se roaga pentru ea 
Si sufera-n tacere
Azi, puiul moare linga ea 
Iar ochii ii sunt plini de durere.
E mai mult mort si geme 
Linga ale mamei labe moi
Si singe curge de o vreme
E ultima clipa- cind sunt amindoi.
De odata lupoaica se opreste
Si fara suflare se apleaca ,
Puiul ei nu mai traieste 
Si lacrimile,iar o ineaca.
Sta ore-n sir deasupra lui 
Si vrea ca sa-l invie
E doar al ei -nu al oricui 
Ca a murit nimeni nu stie.
Si-apoi spre cer, ridica ochii 
Tulburi de-atita plins
Pe cer s-au ferit norii 
Si o stea acolo s-a aprins.
In codrul des, cel de stejari
Stricind tacerea-ngrozitoare
Lupoaica la luna striga-nzadar 
Priveste lung la steaua ce apare…