poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

luni, 26 iulie 2010

Soartă nu te plînge c-ai mai pierdut un muritor

În suflet este primăvară,
şi inima de vară-i plină, 
Oh, cum aş vrea 
să trăiesc din nou. 
ieri eram moartă 
acolo undeva, 
Azi altă lume voi crea. 

Voi face oamenii din plastilină, 
şi-un organism ca de mătase. 
ochi frumosi ca cerul
zile-i întruchipate şi noaptea
o voi cuprinde
în mîngîierile tale.

Te sun pe tine soartă, 
să-ţi spun ca am furat 
din viaţa ta. 
şi această lume trist amenajată
am creat o lume care-I 
numai a mea…
Tu soartă nu te plînge, c-ai mai pierdut
un muritor. 

După furia ce o porţi pentru mine 
nu cerca de a te linguşi, 
aici trăim numai în bunătate. 
iar răzbunare teribilă 
ce ne-ai prigatit-o
se va pierde în timp.
ştiu că nu-ţi place de mine 
soartă…
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)