poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Păpuşa

Eu nu sînt doar o papuşă priveşte,
Eu sînt o papuşă ce-i vie şi trăieşte
Şi-n care inima bate cu ritm rar
Eu sînt o papuşă cu suflet de hoinar.

Un papuşar de toate mi-a dat
El faţa ficei sale în mine a pictat
Prin mîinile papuşarului veselă- am trecut
Din catifea roşie el rochie  mi-a facut.

Dar iată c-avenit şi ciasul despărţirii
M-au aşezat atunci pe raftul nemuririi
Unui copil neastimpărat m-au vindut
Care alt machiaj mie mia facut…

Şi rochia am pierdut-o eu pe undeva
Şi nu mai arat cum arătam cîndva
Mi-a rupt o mîna,şi piciorul stîng
C-am ramas fară cap eu astăzi plîng.

Şi ca o cîrpă la gunoi eu am ajuns,
Acolo unde vreau să-ntreb pe Cel de Sus
Că mie interesant de oamenii ştiu
Că şi eu am fost cîndva un suflet viu???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu