poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

o greseala

pe patul alb,pe saltea-
o tinara murinda statea
nu plingea,nu ridea
sa moara atunci se ruga.

linga ea,linga pat
plingind sta un baiat
si se ruga el mereu 
s-ai intoarca iubirea cu greu.

spera cu lacrimi acel baiat
ca cum ca o minune sa se fi intimplat
si fata de pe pat sa se trezeasca
ca-l iubeste sa-i sopteasca.

inima lui ii dorea atunci
ca sa se termine chinurile lungi
si ca un medik pe usa sa apara
sa-i spuna ca fata nu o sa moara.

dar in loc da medik a intrat
o sora medikala in palat,
si fatza fetei o acoperise
atunci mindra fecioara murise...

baiatul plingea,se blestema
ca vinovat era se credea
si ca nu avuse incredere in fata
ca n-acrezut-o ca-l iubeste deodata.

totul acum doi ani s-antimplat
baiatul in munti a plecat
iar fata ca-l asteapta-i promise
si facu asa precum zise...

trecuse o luna trecuse doua,
fata ii zise ca-l asteapta si noua
ca-l iubeste precum la iubit
ca crede ca si el e indragostit.

dar intr-o zi primise scrisoare
cum ca baiatul viata nu are
si ca el in munti a cazut
sa-l salveze n-au mai putut:

inima fetei se frinse in bucati
se pornise sa se arunce de pe stinci
insa ca prin minune se salvase
caci prin preajma un baiat se plimbase;

iar in tot acest timp ce-a trecut
fata cu viata lupta a inceput
iar baiatul si invinuia
ca alaturi de ea atunci nu se afla.

cind deschise ochii fata gasise
pe perna linga ea se aflase
o albastra si parfumata scrisoare
iar linga ea mai era si-o floare.

in ea baiatul scuze-si cerea
de la fata ce o iubea
si de tot ce facuse ii zise
ca in scrisoare o amagise...

iar fata ii zise lui atunci
pentru tine-am murit zile lungi
si acum eu sper c-ai inteles
intr-un sfirsit cit "TE IUBESC"

inchise fata ochii pe vecie
murise dar iubirea ramase vie
linga fata statea un baiat
ce mai tirziu sa spinzurat...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu