poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

vad

vad cum umbrele tremura pe o alee
ramasa uitate de razele de soare
vad cum un delfin din marea egee
pleaca ingindurat in departare.

vad cercuri de lumina ancorate salbatic
in imensul si indepartatul univers
un greer a ramas prins in timp ostatic
crezind ca toata viata-i vara,si e vers.

vad valuri inspumate zdrobinduse de stinci
lasind durerea care de-a lungul le strabate
pe litoralul marii in noptile adinci.
uitind de ale vieti griji si de credinta poate.

vad ochi-ndragostiti de mindrul soare
nascindu-se la rasarit,murind inspre apus
dar renascindu-se din nou cind el apare.
mai indragosti ochi c-acestia nus.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)