poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

vineri, 23 iulie 2010

te caut

te caut disperata-
timpul fuge.
te strig speriata-
ecoul raspunde.
string fulgii in mina
care nu se topesc,
ei imi ingina
ca n-am sa te gasesc.
nu cred, nu disper,
fug odata cu vintul
nu cred, nu intreg,
daca stie el unde-mi
e gindul.
as vrea sa sper,
dar si vintul neaga
sa te fi vazut vreodata.
ce sa mai fac? 
ce sa-nteleg?
vintu-mi spune sa tac
eu cuvintele aleg
simt prezenta ta
in fiecare petala
de trandafir.
simt prezenta ta
in al macului fir.
mor de dragoste 
nebuna
precum un fluture 
ce zboara spre cer
mor de dragoste nebuna
inima nu o ingheata
nici un ger.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)