poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

mereu m-ai mintit

cum as putea sa mai cred vorbele tale?
tot ce-mi ziceai erau doar vorbe goale
iar eu am renuntat la viata mea
voiam sa fac parte doar din povestea ta.
mai bine lupta cu amintiri cu tot
din viata mea doresc sa mi te scot
caci ce-am iubit si ca-am avut-
azi din vina ta eu am pierdut.
tu mereu ma minteai-eu te credeam 
si sufletul ma sfisie si ma doare
nu intelegeam si nici nu credeam
ca iubirea din noi dispare.
privirile tale cele inselatoare
saruturile cele mai pasionale
toate aceste au fost doar un vis
un vis ce nu poate fi atins.
si astazi toate lacrimile mele
au parasit pamintul si pleaca spre stele
esti vinovat si intr-o zi vei plati
si tu la fel ca mine vei suferi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu