poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

toamna

O ceata absurda e peste tot 
Incerc in viata sa gasesc un rost
E din nou frig si ploaie
Si ultima frunza iata ca moare.
Iar lampa cea rosie de pe masa 
Se stinge usor si ma lasa 
Sa stau iara in singuratate 
Sa spuna povestii cealalta parte.
Si fie de esti un actor rau sau bun
Timpul zboara ca un nebun 
Nu lasa in urma decit durere 
Dar oricit de multa n-ar fi, e placere.
Pe scena vietii pe care o ai 
Tu cindva plingeai ori rideai 
Caci viata este un joc
Si nu va fi alta in loc.
Si iara toamna e pustie
Strugurii s-au copt prin vie
Iar oamenii de viata osteniti,
Roada o string pripiti!!!
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)