poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

luni, 26 iulie 2010

Sufletul meu îngheaţă în tăcere

E atît de greu să trăieşti
fără senzaţie de dragoste
aşteptînd pedeapsa cu moartea.
Ai distrus totul în inima mea,
toate acum sînt în sânge
Am căzut sub un cer albastru.

Am căzut şi nu pot să mă ridic,
mă uit la cer şi mă pierd în el.
ceva îmi şopteşte în mine
de ce o astfel de durere.
inundă fiecare picatură
din corpul meu…

Sufletul îl am ca un loc de parcare
unde au abonament durerea,suferinţa
chinul,ura,dispreţul şi invidia .
Sentimente pe care le aveam atunci
azi sînt călcate în picioare .
Privesc cerul îndurerat de suferinţa mea

Încerc să mă regăsesc pe mine oriunde.
în fiecare petală de trandafir,
sub fiece frunză de trifoi…
dar mi-am găsit sufletul
la fundul unei gropi
plină cu spini…

Nu am vrut să urăsc astă lume,
pînă ce m-am îndrăgostit de vise
iubind până la lacrimi.
Zgomotul din jurul
e asemeni vântului rece
şi sufletul meu îngheţa în tacere….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu