poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

gingasia

e foarte greu sa descrii gingasia
ea e ceva ce nu poti sa exprimi
e ceva placut,seamana cu fericirea
si cind o ai,simti in stomag mincarimi.
acest sentiment devine eternitate
in care incerci zi de zi sa te ineci
e greu sa te trezesti la realitate
cind sti ca ea distare pe veci.
uneori vrei sa o dai cuiva pe toata
unui copil orfan aflat la colt de strada
vrei sa o dai unui batrin singuratic
unui om ce a fost al disperarii ostatic.
imi dores sa o ofer precum o raza de soare
ce-mi mingie fata intr-o dimineata de primavara
si in acelasi timp sa ramin invizibila caci doare
cind in locul gingasii primesti a durerii povara.
as oferi gingasie si acelui micut ce doarme
precum un ingeras noapte de noapte
acelor suflete ce-s pentru mine podoabe
imi infrumuteseaza zilele toate.
as imparti gingasia mea intregului univers
fara a cere in schimb ceva pentru ea
nu ca ar fi acesta ultimul vers
doar ca ea pe totzi iar ajuta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu