poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

trimite-mi

Trimite-mi o scrisoare odată
Cu ploaia de lumina a 
Dimineţii.
O voi păstra acolo unde
Nimeni 
Nu o va găsi. 

Trimite-mi o privire
Şi un gingaş 
Zîmbet.
De la privirile tale
Sufletu-mi e plin
Cu glasuri de viori.

Trimite-mi un salut şi 
Poate şi-un sărut
O boaghe de caldură
Trimite pentru 
Mine
Eu ţie-ţi voi raspunde
Cu a mele poezii...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)