poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

plecind sa pleci

plecind sa pleci eu te rog incet
despartirea n-o chinui iti cer
si de ce oare la fiecare sunet
cu emotii usa o deschid;in suflet ger.
plecind sa pleci!fa un pas-
sa ma despart de tine nu am puteri
ia si amintirile ce au ramas
ia ziua de azi si cea de eri...
acea mindrie ce ai avut-o
in durerea mea o trnsforato
si inima ta inghetata
n-am reusit s-o topesc niciodata.
plecind sa pleci tu incet
un om mai rece ca tine nu cunosc 
chiar de intr-o zi am sa regret
la apel raspund alooooooo fara rost.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)