poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

limite

sunt sclava trecutului meu
sa evadez de aici imi este greu
eu ma jok tot timpul cu fokul,
in jurul meu ard totul...
sint perikuloasa cu tot ce fac,
sint mai bolnava ca cel bolnav,
in mii si mii de amintiri zac
sint al trecutului meu sclav.
eu sint raiul promis
si iadul necrutator aprins
sint periculoasa cu despartirile
imi sterg din priviri amintirile...
sint rasaritul de soare
si-un asfintit dureros
sint plina de culoare
dar la iveala n-am scos.
sint singra acum si asta ma doare
cind visele mor,ramin singura in zare
iarasi singuratatea din nou ma apasa
totul atrecut si durerea ma lasa...
azi am murit...si nu-mi mai pasa...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu