poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

un joc

constiinta nu ma va mustra
caci eu am iubit
nu caut motive pentru a te uita
eu nu am mintit.

gelozia nu va mai roade din mine
eu nu reusesc
sa tin pe cineva linga mine
caci eu mai iubesc.

durerea si nostalgia nu ma vor cuprinde
eu nu am sa permit
plecind pe nime moarte nu ma va prinde
nu eu dar tu ai murit
nu astept nmik si nu mai am ce pierde
decit al vietii joc
tu nu mai iubit si in mine n-ai avut incredere
te-ai jucat si mai pus la loc...
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)