poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

holocaust

Toate aceste întimplari sînt culese de la oamenii din sat partaşi al acestui mansacru

Curgeau rîuri de sînge la vale
Pămintul sufla şi el obosit
Nemţii ne puneseră la cale
Ca fiecare evreu să fie omorît.

Bărbaţi şi femei au fost adunaţi
Copii priveau cum cineva le omoară părinţii
Toţi evreii de acolo aflaţi
Erau omorîţi din ale germanilor ambiţii.

Erau aşezaţi în coloane
Fară milă erau împuşcaţi
Cadeau cu toţii în groape
Vii şi morţi îngropaţi.

Zi şi noapte păziţi să nu fugă
Vedeau cu ochii lor moartea
Şi a lor catre ostaşi rugă
Le facea inima mai neagra ca noaptea.

Despre holocaust sa-u spus multe
Însă niciodată îndeajuns
Deşi au ramas vini nerecunoscute
Despre acele zile multe sau ascuns.

Acum lîngă muzeu 
Stă mîndru monumentu
Capul îl pleacă orice evreu
Cînd aude de acel mansacru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu