poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

trecind prin viata

Trecind prin viaţa lasă-n urma ta
Un zîmbet cald,o simplă adiere
Ce pentru alţi ramaşi ea ar conta
Mai mult decît orice plăcere.

Trecînd prin viaţă lasă-n urma ta
Răspunsul la-ntrebările uitate
Si nu contează cît te va costa,
Numele tau va ţine o eternitate.

Trecînd prin viaţă lasă-n urma ta
Un pom sadit,un zîmbet de copil
Fă asta arătînd că ti-ar păsa 
de-acele vise de bătrîn naiv.

Trecînd prin viaţă lasă-n urma ta
Întregii lumi acele bucurii
Arată tu că toata viaţa asta
e-un simplu joc din păpădii.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)