poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Regrete

Regret că sa terminat totul...
Aşa fară ca să ştim noi,
Nu-mi mai simt în lume rostul
Nu mai sîntem noi doi...
Regret că după zi apare o noapte,
Şi că de tine-n ea îmi amintesc.
Aceleaşi priviri,aceleaşi şoapte...
Că...te vreau, că...te iubesc!
Regret clipele alături de tine;
Regret că eu te-am cunoscut!
Am obosit să iubesc...să trăiesc...în fine...
Regret viaţa din care parte-ai facut.
Au rămas doar regrete,
Şi rochia albă de mătasă...
Stau,singură pling lingă perete,
Dar ce mai contează ţie nu-ti pasă...
Regret că azi eu nu te pot uita,
Regret fiecare clipă fară prezenţa ta...
Regret că ai reuşit să faci din mine!
Un înger cu chip de demon în a ta privire...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu