####

Cu contur de aur a evidenţiat orizontul, 
Timida  licarire a unui mîndru licurici
Pentru el răsăritul  era aproape totul

Păcat că nu-l înţelegea şi alţi amici 

Spre soare năzuia floarea de lotus 
Picături de vise printre raze prinse

Părea-n acel loc de soart-adus

Unde alte flori visu-I nimicise.

Sub infinitul pur a unui cer albastru

Creştea sfios un negru trandafir, 

Creştea de unul singur ca un sihastru

Visînd la culoarea pură de zefir.

Sus pe cer veghează un luceafăr

Sufletele ce tind spre Dumnezeu, 

Ca flacăra plină de adevăr

Făcînd din drumul sfînt un curcubeu

Precum poeţii cântă laude în poezie

Strălucitoare  din visele lumii.

Sînt prinsă de această amnezie

În care fericirea stă ca premii.