poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

bunicului meu

A înflorit caisul în grădină,
Iar mai încolo şi nişte cireşi. 
Grădina mea a devenit divina,
Parcă-i o părticică din poveşti.
În roz şi alb e îmbrăcată toată.
Culori frumoase fără curcubeu,
Îmi amintesc de ce a fost odată,
De vremea cînd era bunicul meu.
Fragedă-i iarba cea de primăvară,
Mai încolo mi-o rup mişte miei
Am revenit astăzi a doua oară'
La prispa casei unde-au trait bunicii mei.
A înflorit caisul în grădină,
Iar mai încolo şi nişte cireşi
Şi mai aştept că poate o sa vină:
-Bunicule pe unde eşti?
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)