poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

dor de tara

Ieri ai plecat si ai uitat,
Imbatrinit de ani iubitul sat
Si ai uitat cum tu ziceai
Ca comoara mai mare nu ai.
Decit un sat cu oameni fericiti
Decit parintii cei mult preaiubiti.
Ieri ai plecat lasind in urma totul
Si-n sat a-mbatrinit poporul,
Iar doinele ce le cintau mereu 
S-au uitat cu parere de rau.
Un sat e cea mai mare avutie.
Daca il ai, nu-ti trebuie alta bogatie,
Caci este satul cu a ta copilarie
Si satu-n care azi Mos Craciun mai vine.
Tu ai ales sa mergi azi la oras,
Dorul de sat te face iar poznas,
Si azi te-ntorci tu mai imbatrinit,
Iar el din nou acasa te-a primit.
La casa parinteasca tu te-ai dus,
Dar ciinile si nucul de acum nu-s,
Tu nu ai fost pe-aici de prea multi ani,
Ferestrele casei le-au spart niste golani.
Si sufletul cel chinuit de dor
Acum si aici linistea si-a gasit!
In mine azi revine-acel fior,
Caci eu in sat acasa am venit
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)