poezia

negasind cuvinte... punem un smyle. ne e frica sa spunem... si trimitem o inimioara.cand e on-line reactionam la fel ca si cum acea persoana e langa noi. nu stam pe ganduri si apasam enter, doar pentru ca degetele au invatat aceasta tasta. in loc de cuvinte trimitem un link, unde totul e spus deja. recunoastem un om dupa statusul pe care il are. credem ca cunoastem oamenii, uitand ca asta e doar in lumea virtuala.o lume in care zambetul nu mai conteaza,o lume in care poti spune ca totul e in ordine cu toate ca nu e adevarat si toti sa te creada. noi traim, invatam, lucram,mergem cu tranvaiul... pentru ca atunci cand vine noaptea, sa ne intoarcem in aceasta lume.o lume ce o construim singuri. o lume in care prietenii incap intr-o singura lista, in care poti sa stergi un om din viata cu o simpla tasta delete. e atat de banal si simplu...
am furat din castronu cu libertate cu polonicu,de asta nu m-am considerat nici o dată lipsită de ea.

marți, 27 iulie 2010

nu sint un inger

eu nu sint un inger. nu pentru ca nu as vrea sa fiu doar ca nu am aripi. natura sa jucat cu mine lipsindu-ma de aripi,, dar desenindu-mi o matura pe care sint nevoita sa zbor de fiecare data cint se lasa noaptea. cind e luna plina.
aseara am asezat in valize durerea si pacatul, greselile si lacrimile.
aseara era luna plina si iar am iesit sa zbor doar ca acum aveam si ceva de facut. toate acele valize pline am fost nevoita sa le inec in ocean. sa scap de ele pentru a primi mai multa fericire.
doream sa primesc complimente zi si noapte doream sa invat sa visez, doream sa pot fi asemuita cu printesele din povesti ca mai apoi sa revin inapoi la matura mea.
nu sint un inger... nu am aripi.
sint nevoita sa merg cu autobuzul civil dar care nu are ruta pina in rai. sint nevoita sa cobor la un sfert de drum ca mai apoi sa urc iar si iar pe matura.incerc sa zbor doar ca ziua nu pot zbura. am nevoie de combustibil am nevoie de cineva caruia sa-i provoc durere pentru ami aproviziona sufletul si matura. zbor mai departe si iar ma opresc ca se face ziua si iar fac autostapul pina in rai.
nu sint un inger.. nu am aripi si oare sint eu vinovata ca nu le am ca dorinta de a le avea e mai puternica decit mine? ca vreau sa schimb matura pe o pereche de aripi? eu nu sint inger dar oare nu pot deveni?
nu mai vreau sa zbor, nu mai vreau sa zbor pe matura. eu vreau doar niste aripi.
eu nu sint inger dar as vrea sa fiu. eu nu am aripi dar mi-as dori. eu nu sint inger sint doar o vrajitoare ce face pamintul negru pe unde calca ea.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)